Bucuresti, 21 februarie 2007

INFORMARE DE PRESA

Mesajul Ministrului Economiei si Comertului pentru Valea Jiului

Cu aceasta vizita, inchei, practic, o perioada de documentare in toate zonele sistemului energetic national. Pe parcursul celor doua luni, care au trecut de la investirea mea in functia de ministru al Economiei si Comertului, am facut vizite de documentare in toate locurile importante ale sistemului energetic romanesc, de la hidrocentrala Portile de Fier si Uzina de Apa Grea de la Turnu – Severin, pana la Centrala nucleara de la Cernavoda, Bazinul de lignit din Oltenia si acum, Bazinul huilei de la Petrosani. Vorbeam despre faptul ca anul 2007 este anul energiei pentru Romania. Este intr-adevar un an in care trebuie sa luam cateva decizii foarte importante, iar una dintre ele este legata de Valea Jiului. In acest an trebuie sa raspundem acestei provocari. Valea Jiului, ca bazin carbonifer, va continua sau va intra in disparitie: este o decizie pe care trebuie sa ne-o asumam.

Pentru ca Valea Jiului sa continue sa existe este necesar ca bugetul statului, si implicit contribuabilul roman, sa faca un efort financiar pe o perioada de cel putin 3-4 ani. Valea Jiului, spre deosebire de oricare alta zona economica a Romaniei, are un impact deosebit, o rezonanta speciala pentru romani. Aici locuiau aproape 300.000 de oameni in 1990, iar astazi mai locuiesc 150.000. Dintre acestia, intr-un fel sau altul 70.000, populatie activa si familiile lor, sunt legati de Valea Jiului. Putem spune astfel, ca cel putin 5-6 ani de aici inainte, daca nu chiar mai mult, situatia Vaii Jiului este indisolubil legata de bazinul carbonifer. De aceea, o decizie de inchidere a minelor din Valea Jiului ar lasa, in momentul acesta, complet descoperita supravietuirea acestei zone din punct de vedere economic.

Valea Jiului de astazi nu mai seamana cu Valea Jiului asa cum era ea perceputa in anii `90. Oamenii care traiesc astazi aici s-au familiarizat cu regulile economiei de piata. Unii dintre ei iau credite, folosesc serviciile si facilitatile sistemului bancar, inteleg resorturile economiei de piata.

Ce ar trebui facut?!

In primul rand trebuie sa schimbam viziunea cu privire la Compania Nationala a Huilei. Pana acum, s-a mers numai pe masuri pe termen scurt si anume de a solutiona, de la o zi la alta, revendicarile de natura sindicala, ceea ce a lasat complet in afara masurilor de politica economica modernizarea acestei companii. Cu cateva exceptii sporadice, in Valea Jiului nu s-a investit aproape nimic. Acesta este motivul pentru care productivitatea muncii este atat de scazuta si se impun subventii substantiale.

Doresc ca, incepand cu acest an, sa demaram un proces de investitii in Valea Jiului. Exista un proiect de punere in functiune a unui utilaj modern care sa ajute la extractia carbunelui. Aceasta investitie valoareaza aproape 8 mil. euro si va contribui la cresterea cu o treime a productivitatii minei Lupeni. Mai este aprobat un program de 30 mil. euro cu perioada de desfasurare de 3 sau 4 ani. Deci viziunea pe care o propun este una pe termen mediu si lung si care sa aiba in vedere, in primul rand, modernizarea acestei companii.

Consider ca este obligatoriu ca aceasta companie sa intre intr-un proces de restructurare, impreuna cu alte unitati din sistemul energetic. Daca aceasta companie trebuie sa faca parte dintr-un complex energetic, atunci e necesar sa fie legata de unitati producatoare de energie electrica. Decizia o va lua Comisia pentru strategia energetica, iar aplicarea ei presupune o stransa colaborare intre MEC si MFP. Este nevoie de o decizie politica.

Pe un ton normal, pe criterii de rationalitate economica putem aduce zonele miniere intr-o stare de normalitate, in care sa nu invocam nici lipsa de bani, nici lipsa de viziune, nici teama de miscari sindicale.

Varujan Vosganian

Valea Jiului, 20 februarie 2007