HOTĂRÂRE nr. 615 din 21 aprilie 2004 pentru aprobarea Strategiei industriei miniere pentru perioada 2004-2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic

Se aprobă Strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

-****-

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul de stat, ministrul economiei şi comerţului,

Iulian Iancu,

secretar de stat

p. Ministrul finanţelor publice,

Neculae Eugeniu Plăiaşu,

secretar de stat

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Elena Dumitru

p. Ministrul de stat,

ministrul administraţiei şi internelor,

Toma Zaharia,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru administraţia publică,

Gabriel Oprea

ANEXĂ: STRATEGIA INDUSTRIEI MINIERE pentru perioada 2004-2010

1.Analiza evoluţiei industriei miniere şi starea actuală a acesteia

1.1.Introducere

Strategia de dezvoltare a industriei miniere promovată înainte de anul 1989 avea la bază conceptul autosusţinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor.

Rezultatul acesteia a constat în dezvoltarea unui sector minier mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispune ţara, ocupând direct peste 350.000 persoane şi indirect alte 700.000 persoane.

Situaţia creată după 1989 a impus susţinerea sectorului de către stat, pentru aceasta fiind necesar un mare efort bugetar.

În perioada 1990-2002, statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier, suma de 5.249,5 milioane dolari SUA, aşa cum rezultă din tabelul 1:

Tabelul 1

Specificaţie	Valoare (milioane dolari SUA)
Subvenţii	3.403,6
Transferuri sociale	247,0
Alocaţii de capital	1.598,9
Total	5.249,5

La aceasta se adaugă pentru perioada respectivă şi o pierdere de exploatare în valoare de 1.270,2 milioane dolari SUA.

Efortul statului pentru sectorul minier, însumând cheltuielile bugetare cu pierderea din exploatare în perioada 1990-2002, se ridică la valoarea de 6.519,7 milioane dolari SUA.

Rezultatele acţiunilor de restructurare din această perioadă au generat o serie de noi probleme, care, în principal, sunt:

- scăderea bruscă a economiei regiunilor miniere afectate de restructurarea sectorului;

- amplificarea problemelor sociale în aceste regiuni;

- accentuarea sărăciei;

- realizarea unor performanţe economico-financiare nesatisfăcătoare de către companiile şi societăţile miniere.

1.2.Situaţia bazei de resurse minerale solide valorificabile în condiţiile intervenţiei statului

Rezervele geologice care, în diverse stadii de cunoaştere pot fi exploatate în condiţiile intervenţiei statului cu actualele tehnologii miniere, sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2

Substanţa	Rezerve geologice		Nivelul intervenţiei statului
	U.M.	Cantitate
lignit	milioane tone	2800	redusă, la acordarea de subvenţii pentru exploatarea în subteran a transferurilor sociale şi, parţial, alocaţii de capital
huilă	milioane tone	900	majoră, prin acordarea de subvenţii pentru exploatare, transferuri sociale şi alocaţii de capital
minereuri auro-argentifere	milioane tone	40	foarte mare, prin acordarea de subvenţii pentru exploatare, transferuri sociale, alocaţii de capital şi eşalonarea datoriilor către furnizorii de energie electrică
minereuri polimetalice	milioane tone	90
minereuri cuprifere	milioane tone	900
sare	milioane tone	4000	fără intervenţie

Condiţiile geominiere şi caracteristicile mineralogice ale zăcămintelor din România sunt complexe, iar parametrii privind calitatea se situează la limita inferioară, raportat la calitatea zăcămintelor similare exploatate în prezent pe plan mondial, cu tehnologii performante şi cu productivităţi de 5-12 ori mai mari.

1.3.Structura sectorului de exploatare a substanţelor minerale solide

În acest sector, îşi desfăşoară activitatea un număr de 12 agenţi economici, din care:

cărbune:	2 companii naţionale, respectiv CNLO şi CNH Petroşani 1 societate naţională, respectiv SNC Ploieşti 1 societate comercială, respectiv S.C. Banat Anina
minereuri metalifere:	2 companii naţionale, respectiv C.N. MINVEST S.A. Deva şi C.N. REMIN S.A. Baia Mare 4 societăţi comerciale, respectiv S.C. MOLDOMIN S.A. Moldova Nouă, S.C. CUPRUMIN S.A. Abrud, S.C. Baita S.A. Stei şi S.C. Bucovina Min Vatra Dornei
produse uranifere:	1 companie naţională, respectiv CNU Bucureşti
sare:	1 societate naţională, respectiv S.N. Sării Bucureşti

În prezent, activitatea de extracţie se desfăşoară în 120 de mine şi cariere, iar cea de preparare în 23 de uzine, aşa cum rezultă din tabelul 3:

Tabelul 3

Specificaţie	Total	din care:
		Huilă	Lignit	Minereuri	Sare
Mine	77	12	23	36	6
Cariere	43	-	38	3	2
Uzine de preparare	23	2	-	14	7

1.4.Starea infrastructurii şi a nivelului tehnologic

Este caracterizată, în principal, de:

- reducerea nivelului tehnologic, urmare a:

uzurii fizice avansate a echipamentului minier (complexe mecanizate pentru exploatarea cărbunelui, combine de înaintare şi abataj, echipamente pentru perforare, echipamente de transport a minereurilor, echipamente pentru producerea de aer comprimat şi de evacuare a apelor, instalaţii de aeraj, echipamente pentru uzinele de preparare, echipamente pentru automatizare şi dispecerizare;

lipsei echipamentelor performante pentru executarea lucrărilor de pregătire şi deschidere;

riscului crescut privind securitatea lucratorilor din abataje;

- rămâneri în urmă în executarea lucrărilor de investiţii pentru punerea în funcţiune de noi capacităţi, în special în exploatările la zi de minereuri cuprifere, cu implicaţii asupra capacităţii de producţie a unităţii;

- construcţii abandonate în incintele miniere, urmare a reducerii producţiei, a numărului de personal şi, implicit, a necesarului de spaţiu;

- drumuri şi accese spre incintele principale şi auxiliare degradate.

Excepţie face sectorul lignitului, care se caracterizează prin:

- creşterea nivelului tehnologic în cariere, urmare a:

reabilitării liniilor tehnologice de carieră şi haldă;

dispecerizarea funcţionării utilajelor din cariere şi a consumului de energie electrică;

trecerea la halda interioară în toate carierele de lignit;

extinderea tehnologiei de haldare directă;

- îmbunătăţirea infrastructurii carierelor, urmare a:

creării de accese facile şi sigure spre toate utilajele şi lucrările tehnologice;

asigurării mijloacelor de comunicare sigure şi performante;

amenajării de incinte cu construcţii în stare bună, cu drumuri şi platforme bine întreţinute.

1.5.Evoluţia producţiei şi a consumului intern de produse miniere în perioada 1990-2002

Principalii factori care au influenţat consumul şi producţia au fost:

- oscilaţia cererii de huilă şi lignit manifestată prin reducerea, începând cu anul 1997, a necesarului de cărbune cocsificabil, piaţa internă solicitând maxim 3,5 milioane tone/an la o putere calorică de maxim 3.800 kcal/kg, precum şi prin fluctuaţia consumului termocentralelor pe lignit;

- diminuarea treptată a sprijinului acordat statului pentru exploatarea minereurilor complexe şi a minereurilor cuproase;

- oprirea de către Banca Naţională, începând cu anul 2000, a achiziţiei de aur de pe piaţa internă;

- reducerea cererii de sare: pe piaţa internă, ca urmare a restructurării industriei chimice, iar pe piaţa externă, datorită conjuncturii internaţionale.

Evoluţia producţiei miniere în perioada 1990-2002 este prezentată în tabelul 4.

Tabelul 4

Produsul	U.M.	1990	1996	1997	2000	2001	2002
Huilă netă	mil. tone	3,9	5,3	4,3	5	3,5	3,7
Lignit	mil. tone	33,7	36,5	29,1	26	29,7	29,3
Concentrate cuproase	mii tone	32,0	24,5	23,6	16,1	19,1	21,7
Concentrate zincoase	mii tone	3,6	31,3	29,4	26,3	28,6	29,7
Concentrase plumboase	mii tone	25,1	18,8	17,1	16,2	17,1	18,5
Sare	mii tone	4,2	2,6	2,6	2,3	2,2	2,7

Întreaga cantitate de produse miniere realizate în ţară până în anul 1996 a fost preluată de agenţii economici interni.

Urmare a Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată 2004, privind regimul metalelor preţioase în România, cu modificările ulterioare şi a ordinului Ministrului Industriei şi Resurselor nr. 391/2003, s-a aprobat exportul de concentrate neferoase şi metale preţioase subvenţionate şi, ca atare, destinaţia producţiei începând cu anul 1999 este prezentat tabelul 5.

Tabelul 5

Anul	U.M.	Total metal în concentrate	din care, pentru:
			intern		extern
			neferoase	aurifere	neferoase	nămol aurifer	pirite aurifere
1999	tone	61.100	23.300	2,43	37.800	0,3	0,17
2000	tone	58.500	19.900	2,42	38.600	0,18	-
2001	tone	64.800	24.900	1,04	39.900	1,51	0,05
2002	tone	58.564	18.865	0,41	39.699	1,56	0,02

Banca Naţională a României a sistat, din anul 2001, cumpărarea aurului rezultat din prelucrarea concentratelor, respectiv de la agenţii economici autohtoni.

În perioada 1997-2002, consumul intern de cărbune a cunoscut oscilaţii, evoluând aşa cum este prezentat în tabelul 6.

Tabelul 6

Specificaţie	U.M.	1997	1998	1999	2000	2001	2002
Huilă energetică	milioane tone	4,3	3,2	2,7	3,3	3,6	3,0
Lignit şi cărbune brun	milioane tone	28,9	22,9	20,0	26,0	29,8	27,4

Piaţa sării a fost influenţată de cererea externă şi de evoluţiile din industria sodei, aşa cum rezultă din tabelul 7.

Tabelul 7

Produsul	U.M.		1997	1998	1999	2000	2001	2002
Sare gemă	mii tone	intern	455	436	402	384	339	321
		extern	556	408	470	450	340	366
Sare în soluţie	mii tone	intern	1555	1325	1281	1442	1516	1529

1.6.Cadrul legislativ

Activitatea minieră este reglementată prin Constituţia României, respectiv, prin legea minelor nr. 85/2003.

Aceasta este o lege nouă, care modifică legea anterioară în scopul asigurării unui cadru îmbunătăţit, aşa cum este cerut de continuarea procesului de reformă, care să faciliteze dezvoltarea sectorului privat.

1.7.Cadrul instituţional

În baza reglementărilor specifice a fost creat şi organizat cadrul instituţional, aceasta constituindu-se în prezent din:

- Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC), instituţie publică care elaborează politica Guvernului în domeniul minier şi asigură administrarea proprietăţii publice în domeniul resurselor minerale;

- Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea şi Implementarea Programelor de Reconstrucţie a Zonelor Miniere (ANDIPRZM), responsabilă pentru promovarea măsurilor şi acţiunilor de atenuare a impactului social produs de restructurarea sectorului;

- Oficiul Participaţiunilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), din structura MEC, responsabil pentru privatizarea agenţilor economici din subordinea MEC;

- ANRM, desemnată ca autoritate competentă pentru gestionarea în numele statului a bazei de resurse minerale ale ţării.

1.8.Situaţia realizării prevederilor din bugetele de venituri şi cheltuieli

Veniturile totale realizate în perioada 1990-2002 nu au atins nivelele prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli, aşa cum au fost aprobate de Guvern.

Acestea au fost influenţate în principal de nerealizarea veniturilor din producţia vândută, urmare a necorelării preţurilor de livrare cu cursul leu/dolar SUA pentru cărbune şi a oscilaţiilor preţurilor metalelor la bursele externe pentru metalele preţioase neferoase.

Cheltuielile totale înregistrate în anul 2002 şi în anii anteriori depăşesc prevederile din bugetele de venituri şi cheltuieli ale companiilor/societăţilor miniere, cu excepţia CNLO Târgu Jiu, SNS Bucureşti şi CNU Bucureşti.

1.9.Situaţia pierderilor

Companiile/societăţile miniere au înregistrat constant, în anii anteriori şi în anul curent pierderi peste nivelul subvenţiilor la activitatea de exploatare.

Pierderile totale au fost influenţate de cheltuielile excepţionale generate de penalităţile şi majorările calculate de instituţiile la care companiile/societăţile miniere au obligaţii neachitate aferente bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului de asigurări de sănătate şi fondurilor speciale neachitate, care, pentru anul 2002, se ridică la suma de 3.570,3 miliarde lei.

Ca atare, toate companiile miniere se înregistrează cu pierderi pe total activitate, în timp ce pentru activitatea de exploatare, CNLO, CNH şi SNC sunt singurele companii care au înregistrat profit în mod constant.

Măsurile adoptate în anul 2002 au condus ca la de 30.09.2002, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior, pierderile de exploatare la care se adaugă subvenţiile şi transferurile să se reducă cu 20-25 %, aşa cum rezultă din tabelul 8.

Tabelul 8

Specificaţie	U.M.	2000	2001	2002
Pierderi totale, din care:	milioane lei	9.754.244	11.230.613	12.320.244
Pierderi aferente activităţii de exploatare	milioane lei	1.392.590	5.782.314	6.065.524

1.10.Situaţia obligaţiilor neplătite de către companiile/societăţile miniere la 31.12.2002

Companiile miniere înregistrează obligaţii neonorate în valoare de 41.505.986 milioane lei, din care 18.294.373 milioane lei datorii efective, iar 23.211.613 milioane lei majorări şi penalităţi. Din total obligaţii, 88,96 % reprezintă datorii către bugetul de stat, bugetele locale, bugetul de asigurări sociale de stat şi fondurile speciale, iar 11,04 % către furnizori.

Din totalul obligaţiilor către furnizori, 4.583.675 milioane lei, reprezentând 69,88 % sunt datorii pentru energia consumată şi neplătită.

Problema datoriei către furnizorul de energie electrică este o problemă de strategie majoră, pentru rezolvarea căreia este necesară o decizie politică.

1.11.Situaţia investiţiilor

În administrarea investiţiilor s-au înregistrat următoarele aspecte:

- alocaţiile de capital pentru investiţii prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli au asigurat în medie 35 % din necesarul solicitat de companiile de minereuri şi de CNH Petroşani;

- investiţiile din surse proprii au asigurat circa 10 % din necesar, cu excepţia CNLO, unde acestea au acoperit peste 80 % din necesarul fundamentat de companie;

- distribuirea resurselor pentru investiţii nu a acoperit cele mai stringente nevoi.

Companiile miniere s-au încadrat în fondul de salarii programat prin bugetul de venituri şi cheltuieli, acesta evoluând în perioada 2000-2002 conform specificaţiilor din tabelul 9.

Tabelul 9

Specificaţie	U.M.	2000	2001	2002
Cheltuieli cu personalul	milioane lei	5.411.677	7.996.075	10.947.733
Fond salarii	milioane lei	4.162.829	6.730.504	8.392.298
Salarii nete	milioane lei	2.497.784	4.666.304	5.794.929

1.12.Productivitatea muncii

Productivitatea muncii în industria minieră a cunoscut o creştere în perioada 1997-2002, după cum rezultă din tabelul 10.

Tabelul 10

Specificaţie	U.M.	Anul
		1997	1998	1999	2000	2001	2002
Productivitatea muncii	mii USD/om an	4,84	6,69	5,50	6,61	7,14	8,12

1.13.Personalul din companiile şi societăţile miniere

Situaţia pe vârste a personalului din companiile şi societăţile miniere la 31.12.2002 este prezentată în tabelul 11.

Tabelul 11

Specificaţie	U.M.	Total	din care, cu vârsta:
			sub 25	26-35	36-45	peste 45
Lignit	nr. pers.	24.000	1.202	9.190	10.237	3.371
Huilă	nr. pers.	18.405	732	7.351	7.528	2.794
Minereuri	nr. pers.	23.730	532	7.955	12.169	3.074
Sare	nr. pers.	2.697	79	927	919	772
Total	nr. pers.	68.832	2.545	25.423	30.853	10.013

Structura pe sexe şi categorii de personal se prezintă în tabelul 12.

Tabelul 12

Specificaţie	U.M.	Total personal	Total personal		din total personal
			bărbaţi	femei	TESA	muncitori
						Total	din care, în subteran
Lignit	nr. pers.	24.000	20.850	3.150	3.316	20.682	6.559
Huilă	nr. pers.	18.405	15.546	2.859	1.802	16.603	7.508
Minereuri	nr. pers.	23.730	20.065	3.665	2.327	21.403	10.394
Sare	nr. pers.	2.697	2.220	477	449	2.250	499
Total	nr. pers.	68.832	58.681	10.151	7.894	60.938	24.960

Din datele prezentate rezultă următoarele concluzii:

- vârsta medie de 38 ani, relativ scăzută, face ca numărul persoanelor care pot părăsi unităţile pe căi naturale în perspectiva următorilor trei ani să fie foarte redus;

- concentrarea majorităţii persoanelor pe un interval de vârstă cuprins între 35-45 ani, urmare a încetinirii ritmului angajărilor sau chiar al sistării acestora;

existenţa a 10.151 femei, număr relativ mare raportat la specificul activităţii, ceea ce face ca un procent important al acestora să fie plasat în locuri de muncă cu condiţii deosebite.

Nivelul pregătirii angajaţilor companiilor/societăţilor miniere se prezintă în tabelul 13.

Tabelul 13

Compania/Societatea	Pregătire de bază		Pregătire medie		Pregătire superioară
	Nr. angajaţi	%	Nr. angajaţi	%	Nr. angajaţi	%
S.C. Banat Anina	663	70,2	235	25,9	46	4,9
S.C. MOLDOMIN S.A.	1398	68,5	532	26,1	111	5,4
CNLO Tg. Jiu	10733	57,9	5900	31,8	1918	10,3
REMIN Baia Mare*	4827	50,1	3924	40,7	887	9,2
SNC Ploieşti	2428	40,5	3145	52,4	425	7,1
MINVEST Deva**	3330	35,0	5769	58,9	595	6,1
CNH Petroşani	5376	31,7	10126	59,7	1523	9,0

* în cadrul REMIN este cuprinsă şi societatea Bucovina Min S.A.;

** în cadrul MINVEST sunt cuprinse şi societăţile Baita S.A. şi Cuprumin S.A.

Se constată o rată mare a personalului care are numai studiile de bază, aceasta fiind maximă la S.C. Banat Anina S.A. şi minimă la CNH Petroşani.

Această situaţie arată că o primă şi urgentă măsură în sarcina operatorilor minieri este aceea de organizare a cursurilor de pregătire pentru întreg personalul, având ca obiective:

(i)informarea acestuia despre situaţie şi şansele minelor în care lucrează de a exista;

(ii)posibilităţile existente de a-şi găsi noi locuri de muncă;

(iii)meseriile care se caută pe piaţa muncii.

2.Principalele obiective ale strategiei sectorului minier

Ca răspuns la situaţia creată în economie, Guvernul, prin strategia elaborată, îşi propune să atingă următoarele obiective majore:

2.1.Abordarea activităţii în industria minieră pe baze comerciale, care vizează:

- valorificarea produselor miniere în condiţiile pieţei libere, la concurenţă cu orice alţi furnizori interni sau externi;

- reconsiderarea perimetrelor de exploatare, în vederea concentrării extracţiei pe zonele cele mai productive;

- realizarea producţiei miniere la costuri competitive;

- optimizarea numărului de personal şi a salarizării acestuia, astfel încât exploatările să funcţioneze eficient;

- modernizarea, reabilitarea şi retehnologizarea minelor viabile şi cu condiţii de viabilizare, astfel încât să faciliteze transferul licenţelor de exploatare către operatori privaţi.

2.2.Reducerea implicării directe a Guvernului prin atragerea treptată de investiţii din sectorul privat, având în vedere:

- restructurarea capacităţilor de producţie şi îmbunătăţirea performanţelor tehnologice, oprirea activităţii şi închiderea minelor neviabile;

- diminuarea treptată a subvenţiilor până la eliminarea acestora în anul 2007 în sectorul minereuri şi lignit;

- acordarea de subvenţii sectorului de huilă, în condiţiile stabilite prin Directiva 1407/23.07.2002/C.E.;

- eliminarea subvenţiilor pentru protecţia socială a personalului angajat în industria minieră până în anul 2007;

- privatizarea minelor viabile sau cu condiţii de viabilizare pentru asigurarea surselor de finanţare necesare dezvoltării şi modernizării acestora;

- dezvoltarea parteneriatului stat-privat;

- promovarea unui management orientat către piaţă şi eficienţă economică.

2.3.Desfăşurarea activităţilor miniere în condiţii de protecţie a mediului, care urmăreşte:

- inventarierea distrugerilor de mediu produse de activitatea minieră în perioada anterioară acordării licenţei de exploatare, în vederea asumării de către Guvern a responsabilităţilor ce decurg din aceasta, până la momentul acordării concesiunii;

- evaluarea impactului potenţial produs asupra mediului de către activitatea din sectorul minier, în vederea stabilirii obligaţiilor ce revin operatorilor minieri cu capital de stat şi titularilor de licenţă privaţi;

- elaborarea manualului de protecţie a mediului în industria minieră, în vederea asigurării cadrului care să dea certitudinea promovării unui management de mediu la standarde europene;

- elaborarea şi promovarea manualului de închidere a minelor pentru sectorul privat, în vederea asigurării cadrului care să garanteze responsabilitatea titularilor de licenţă privaţi faţă de mediu şi sociale ce le revin în procesul de închidere a minelor.

- perfecţionarea şi completarea cadrului instituţional şi de reglementări, care să asigure monitorizarea îndeplinirii responsabilităţilor ce revin titularilor de licenţă în domeniul mediului şi faţă de societate.

2.4.Atenuarea problemelor sociale determinate de închiderea minelor neeconomice şi revitalizarea economiei din regiunile miniere afectate, având în vedere:

- promovarea dialogului individual şi colectiv pentru informarea angajaţilor cu privire la situaţia şi perspectiva unităţii în care lucrează;

- consultarea personalului afectat asupra celor mai potrivite forme de protecţie socială ce urmează a fi adoptate;

- promovarea unor forme de instruire pentru personalul angajat în vederea măririi şanselor acestuia pe piaţa muncii;

- derularea de programe pentru lucrări comunitare, având ca scop ocuparea temporară a persoanelor disponibilizate;

- protecţia socială a persoanelor disponibilizate cu şanse minime în găsirea unui loc de muncă;

- reutilizarea spaţiilor şi activelor devenite disponibile prin includerea minelor.

2.5.Priorităţi ale strategiei

Situaţia socială creată în regiunile miniere, pe de o parte de disponibilizările masive din perioada 1997-1999, iar pe de altă parte de lipsa unor sectoare complementare alternative activităţii miniere, necesită aplicarea unui management corespunzător acesteia.

Situaţia economico-financiară a companiilor/societăţilor miniere proprietate de stat a continuat să se degradeze, să înregistreze pierderi peste nivelul subvenţiilor, arierate la furnizorul de energie electrică, obligaţii neachitate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale.

Managementul economic şi financiar deficitar a condus la:

(i)condiţii de siguranţă şi sănătate necorespunzătoare;

(ii)controlul deficitar al producţiei la nivelul abatajelor;

(iii)practici de exploatare ineficiente, care conduc la productivitate scăzută;

(iv)exces de personal şi în special folosirea ineficientă a personalului, ca personal neproductiv şi la suprafaţa minei;

(v)slaba motivare a personalului;

(vi)rezistenţă în faţa schimbării;

(vii)lipsa viziunii de perspectivă a conducerii.

Acţiunile prezentate detaliat în strategie sunt orientate pe termen scurt, mediu şi lung şi, în funcţie de priorităţi, au fost selectate în baza următorilor factori:

- necesitatea de restructurare a capacităţilor de producţie şi economico-financiare ale companiei;

- eliminarea pierderilor financiare şi reducerea gradului subvenţiilor, până la eliminarea acestora;

- potenţial pentru crearea rapidă de locuri de muncă;

- posibilitatea atragerii de fonduri pentru aceste acţiuni;

- capacitatea locală existentă pentru implementare eficientă;

- viteza cu care se vor implementa acţiunile.

2.6.Condiţionalităţi în procesul de implementare a strategiei

Există o intercondiţionalitate fundamentală între strategia naţională pentru dezvoltarea sectorului minier, strategia energetică şi strategia de dezvoltare regională a zonelor miniere afectate de restructurare, deoarece:

- energia electrică produsa în termocentralele care folosesc cărbune va reprezenta în perspectiva anilor 2003-2020 circa 33-35 % din totalul energiei electrice produse în România, acesta fapt fiind determinat în principal de necesitatea menţinerii unei surse de purtători primari de energie la îndemâna Guvernului, de politica de modernizare a centralelor consumatoare de cărbune promovată de Ministerul Economiei şi Comerţului;

- resursele financiare din ce în ce mai limitate ale bugetului de stat pentru susţinerea unor activităţi miniere nerentabile;

- un număr de 155 localităţi din regiunile miniere depind în proporţie mai mare de 50 % de veniturile asigurate din activitatea minieră desfăşurată pe aria geografică a acestora;

- afectează direct situaţia socială şi materială a 68.000 persoane angajate în activitatea minieră, precum şi indirect a peste 150.000 persoane din ramuri de activitate conexe şi colaterale;

- influenţează negativ situaţia socială a peste 50.000 de tineri din zonele miniere afectate, urmare a influenţei nefavorabile produse asupra economiilor regiunilor respective.

Implementarea în corelare a programelor preconizate pentru realizarea reformei în sectorul minier, punerea industriei miniere pe baze comerciale, privatizarea unităţilor viabile şi cu condiţii de viabilizare, reconstrucţia economică şi socială a regiunilor miniere afectate şi protecţia socială a personalului afectat sunt condiţionate de asigurarea cadrului de reglementare adecvat, a surselor de finanţare şi a instituţiilor responsabile cu implementarea strategiei.

Elaborarea şi promovarea până la finalul anului 2004 a unei reglementări care să asigure cadrul pentru adaptarea sectorului minier la funcţionarea în condiţiile economiei de piaţă şi a drepturilor şi obligaţiilor comunităţilor miniere constituie una dintre condiţiile prioritare ale procesului de implementare.

3.Politici, instrumente şi resurse necesare pentru realizarea principalelor obiective ale strategiei sectorului minier

Pentru ca Guvernul să îşi aducă la îndeplinire această misiune, este necesară adoptarea unor politici care să îi permită să intervină prin măsuri legislative şi de reglementare şi prin alocare de fonduri orientate, cu precădere, către finanţarea acţiunilor pentru implementarea acestora.

3.1.Politici privind reconsiderarea structurilor instituţionale şi a capacităţilor existente în sectorul minier

Performanţele economice ale industriei miniere din România arată că activitatea operatorilor din minerit în domeniul cărbunelui brun, huilei şi minereurilor neferoase este neeconomică, fapt pentru care trebuie reconsiderate capacităţile existente în sensul opririi activităţii şi închiderii minelor neviabile şi concentrării efortului financiar pentru modernizarea minelor cu perspectivă de a deveni viabile şi cu funcţionare fără pierderi.

Măsura 1: Reducerea graduală a rolului statului prin eliminarea implicării în activităţile neminiere şi de explorare şi exploatare

Reducerea rolului statului în industria minieră presupune înlocuirea treptată a atribuţiilor acestuia de administrare şi finanţare cu cele de reglementare, control şi beneficiar de taxe şi redevenţe, prin:

- eliminarea, până în anul 2006, a finanţării din bugetul de stat a lucrărilor de explorare geologică, urmând ca riscul explorării să fie asumat de către titularii licenţelor de explorare;

- finanţarea de către stat numai a "Programului Naţional de Cercetare Geologică" (prospecţiuni) pentru asigurarea informaţiilor geologice structurale;

- sistarea alocării fondurilor de investiţii şi a lucrărilor de pregătire la cele mai neprofitabile mine;

- promovarea documentaţiei pentru aprobarea închiderii însoţită de "programul de protecţie socială a personalului";

- oferirea pentru privatizare a carierelor de cupru şi a celor mai bune mine subterane;

- oferirea spre privatizare a tuturor minelor ce urmează a fi închise, dacă au şanse de reabilitare.

Măsura 2: Revizuirea cadrului de legi şi reglementari în vederea perfecţionării acestuia

Promovarea Strategiei Industriei Miniere, precum şi implementarea acesteia impune adoptarea unui set de reglementări de natură legislativă şi organizatorică, având ca obiective principale:

- adaptarea activităţii din industria minieră la economia de piaţă, a drepturilor şi obligaţiilor comunităţilor miniere, care nu abordează în mod unitar următoarele aspecte:

- aprobarea metodologiilor pentru restructurarea financiară, restructurarea personalului şi privatizarea operatorilor minieri organizaţi ca societăţi comerciale;

- aprobarea programelor de restructurare pentru fiecare companie/societate, elaborate în baza reglementărilor privind adaptarea industriei miniere la economia de piaţă, a drepturilor şi obligaţiilor comunităţilor miniere;

- numirea membrilor comisiei interministeriale abilitate în baza Hotărârii de Guvern pentru aprobarea strategiei;

- crearea cadrului instituţional care să asigure implementarea strategiei;

- gestionarea deşeurilor miniere conform angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie al României privind aderarea la Uniunea Europeană, Capitolul 22 - Protecţia Mediului;

- ratificarea unui nou Acord de împrumut pentru finanţarea programului de restructurare.

Măsura 3: Întărirea capacităţii administrative a instituţiilor publice implicate în monitorizarea strategiei, politicilor şi acţiunilor de restructurare a sectorului

Instituţiile publice implicate în prezent în administrarea şi monitorizarea activităţilor miniere nu dispun încă de suficientă experienţă corespunzătoare rezolvării problemelor pe care le generează industria minieră în prezent şi în viitorul apropiat şi au experienţa limitată în relaţia cu sectorul privat care, în concepţia strategiei, trebuie să devină factorul cel mai important în reabilitarea şi modernizarea industriei miniere.

În acest sens, sunt necesare:

- reconsiderarea personalului existent;

- asigurarea personalului calificat, cunoscător al problemelor din sector;

- instruirea personalului angajat în aceste instituţii, corespunzător procedurilor şi exigenţelor impuse de aderarea României la Uniunea Europeană;

- instituţionalizarea unui sistem de informare şi comunicare cu celelalte instituiţii publice implicate în procesul de reformă al industriei miniere;

- finanţarea şi optimizarea achiziţiei de echipamente, a dotărilor corespunzătoare şi a logisticii necesare punerii în funcţiune a acestora.

3.2.Politici privind eliminarea pierderilor financiare în sectorul minier

Performanţele industriei miniere din România arată următoarele:

- activitatea operatorilor minieri cu capital de stat din sectorul huilei, al cărbunelui brun şi al mineralelor este neeconomică, statul fiind obligat să aloce importante resurse financiare pentru subvenţionarea operaţiunilor de exploatare a lucrărilor de investiţii, precum şi pentru transferuri sociale;

- operatorii minieri cu capital de stat înregistrează un volum mare de pierderi din activitatea de exploatare, care pot ajunge până la de două ori suma alocată pentru subvenţii.

Aceasta impune luarea de măsuri care să conducă la reducerea treptată a pierderilor, inclusiv a subvenţiilor, până la eliminare.

Măsura 1: Restructurarea capacităţilor de producţie şi îmbunătăţirea performanţelor tehnologice

Guvernul va trece la restructurarea capacităţilor de producţie, ritmul şi măsurile adoptate fiind stabilite prin luarea în considerare a următorilor factori:

- eliminarea subvenţiilor pentru sectoarele de minereuri şi cărbune brun începând cu anul 2007;

- directiva 1407/2002/CE permite ţărilor membre ca exploatarea huilei energetice să fie subvenţionată până în anul 2010;

- reconsiderarea normei de subvenţionare pentru huilă de la tona brută la kcalorie;

- diminuarea treptată a pierderilor de exploatare şi apoi a subvenţiei, prin reabilitarea tehnică şi tehnologică a minelor din structura CNH;

- reconsiderarea normei de subvenţionare la minele aurifere, prin trecerea de la metal în concentrat la metal valorificat;

- reconsiderarea perimetrelor de exploatare, în vederea concentrării activităţii în zonele cele mai productive şi dirijarea, începând cu anul 2003, a alocaţiilor bugetare de capital (fonduri pentru investiţii) numai către zonele cu şanse de reabilitare şi/sau de privatizare;

- corelarea preţului huilei energetice negociat la paritatea celui de import, respectiv 65 dolari SUA/tona, corectat cu raportul de calitate (puterea calorifică a cărbunelui importat, de 6000 kcal/kg, raportat la puterea calorifică a huilei din Valea Jiului, de 3800 kcal/kg);

- dispersia efortului social determinat de restructurarea capacităţilor pe o perioadă de timp dată, astfel încât efectele produse să fie cât mai suportabile pentru personalul afectat.

Pentru îmbunătăţirea performanţelor tehnologice, se va acţiona prin:

- redistribuirea subvenţiilor de la minele care se închid spre minele rămase în funcţiune, asigurând pentru acestea posibilitatea de a-şi achita toţi furnizorii, inclusiv pentru energia electrică consumată;

- menţinerea la un nivel constant, în perioada 2004-2006, a volumului alocaţiilor de la buget pentru activitatea de producţie, alocaţii de capital şi transferuri sociale corespunzător nivelului realizat în anul 2003, reactualizat;

- responsabilizarea acţionarului în elaborarea şi aprobarea programelor de reformă, în scopul folosirii cu eficienţă a resurselor financiare alocate prin buget, asigurând în acest fel pregătirea privatizării operatorilor minieri;

- alocarea de resurse financiare conform schemei prezentate anterior se va face numai pe bază de programe de reformă elaborate pentru fiecare unitate beneficiară;

- implementarea măsurilor din programele de reformă şi din planurile de acţiuni pentru privatizare, aşa cum vor fi aprobate prin acestea;

- acordarea de stimulente pentru încurajarea creării de societăţi cu capital mixt şi de parteneriate public-private pentru operarea carierelor de minereuri neferoase, ca mijloc de reducere ulterioară a costurilor de producţie şi de susţinere cu investiţii a dezvoltării acestora, în baza unor programe de dezvoltare aprobate prin lege;

- elaborarea unui program de reformă pentru sectorul exploatării uraniului, corelat cu obiectivele "Programului Energetic Nuclear" şi cu constrângerile de pe piaţa externă privind preţul şi cheltuielile adiţionale pentru achiziţionarea combustibilului nuclear, în funcţie de care se vor stabili capacităţile care rămân în funcţiune şi costurile necesare modernizării şi reabilitării instalaţiilor existente, precum şi sursele de finanţare ale acestora;

- organizarea de societăţi comerciale având drept unic acţionar compania/societatea minieră pentru execuţia de lucrări de investiţii în subteran, de pregătire, întreţinere, montaj echipamente, manipulare a cărbunelui în incinte şi încărcare în vagoane, transport cale ferată uzinală, gospodărire şi administrare grupuri sociale, activitatea de preparare, executarea de lucrări de întreţinere echipamente şi utilaje în cariere, evacuare de ape în carieră;

- asocierea în participaţiune a societăţilor comerciale având drept unic acţionar companiile/societăţile miniere, organizate pentru execuţia de lucrări de prestaţii, cu societăţi private specializate, pentru atragerea urgentă în sector a unui surplus de resurse financiare furnizate de capitalul privat.

Măsura 2: Închiderea minelor neviabile

Procesul de închidere a minelor derulat până în prezent a avut ca obiectiv executarea de lucrări la minele oprite încă din anii 1997-1998, urmare a disponibilizărilor masive din anii respectivi.

Specifică procesului de închidere ce se va derula în perioada de operare a prezentei strategii, este începerea execuţiei cu prioritate a lucrărilor de închidere, precum şi a celor de refacere a mediului, imediat după oprirea activităţii minelor cuprinse în acest program.

Experienţa de până acum a demonstrat că lucrările de conservare a minelor, în perioada de la aprobarea hotărârii de Guvern pentru închidere şi conservare şi punerea acestora la dispoziţia contractorilor care execută lucrările de închidere, au necesitat cheltuieli de circa 600 miliarde lei, în timp ce pentru închiderea propriu-zisă a minelor s-au cheltuit 800 miliarde lei.

Se vor adopta reglementări care să asigure structurile responsabile cu executarea, încă din faza de conservare, a unor lucrări de închidere la minele subterane, reducând astfel costurile însumate pentru conservarea şi închiderea acestora.

Planificarea şi executarea lucrărilor de închidere a minelor se va face cu respectarea următoarelor reguli:

- antrenarea comunităţii în procesul de închidere, prin acţiuni de informare şi consultare colectivă şi individuală cu privire la toate aspectele legate de proiect;

- angajarea forţei de muncă locale, de regulă, din rândul persoanelor disponibilizate sau care urmează să fie disponibilizate;

- punerea la dispoziţia comunităţilor a terenurilor refăcute, a spaţiilor şi utilităţilor cerute de acestea, în vederea dezvoltării de afaceri după decontaminarea acestora şi evacuarea deşeurilor din jurul acestora;

- stimularea altor activităţi economice din zona de execuţie a lucrărilor;

- utilizarea experienţei rezultate din "Proiectul pilot pentru închiderea minelor şi atenuarea impactului social" finanţat de Banca Mondială.

Măsura 3: Restructurarea financiară a companiilor/societăţilor miniere

Situaţia financiară a companiilor miniere impune adoptarea unor măsuri de restructurare, constând în:

- separarea din companiile/societăţile miniere a minelor neprofitabile şi organizarea acestora ca societăţi comerciale purtătoare a datoriilor istorice;

- lichidarea juridică a operatorilor minieri organizaţi în societăţi comerciale pentru ale căror mine a fost aprobată decizia de închidere;

- compensarea anuală, în exerciţiile financiare 2003-2006, a pierderilor înregistrate de minele rămase în funcţiune, la care veniturile nu acoperă cheltuielile, situaţie recunoscută încă din etapa de pregătire a bugetelor anuale ale companiilor/societăţilor miniere;

- controlul creşterilor salariale şi a condiţiilor de acordare a altor drepturi de personal, în cazul minelor la care veniturile nu acoperă cheltuielile, în vederea asigurării necesarului de resurse pentru materiale;

- promovarea reglementărilor pentru asigurarea valorificării în condiţii de piaţă a stocurilor de produse greu vandabile.

Măsura 4: Utilizarea activelor (clădiri, lucrări miniere, utilităţi, suprafeţe de teren) devenite disponibile în scopul susţinerii reconstrucţiei economice a regiunilor afectate

Activele aparţinând minelor pentru care fost aprobată prin hotărâre de Guvern decizia de închidere vor fi folosite, cu prioritate, în scopul creării de noi afaceri, care să sprijine reconstrucţia economică a regiunii şi care să ofere noi locuri de muncă destinate persoanelor disponibilizate.

Experienţa de până în prezent dovedeşte că o serie de active provenind de la minele care s-au închis, aşa cum sunt Lonea Pilier, Măgureni Tufeni, Rodna, Cuzap, Burloaia, Bodos, Racos, Petrila Sud, Câmpu lui Neag, au fost bine valorificate, fiind vândute întreprinzătorilor care au iniţiat sau dezvoltat diverse afaceri.

Prin "Proiectul pilot pentru închiderea minelor şi atenuarea impactului social", sunt asigurate resursele financiare pentru amenajarea a 12 clădiri din incintele minelor închise, care urmează a fi transformate în spaţii de lucru ce vor fi puse la dispoziţia întreprinzătorilor care doresc să-şi înfiinţeze afaceri noi sau să le extindă pe cele existente, pentru o perioadă de 24 luni.

Punerea în practică a programelor de reformă pentru companiile/societăţile miniere vor genera spaţii disponibile în incintele minelor închise, pentru care se va proceda la:

- inventarierea activelor care ar putea avea şi altă utilizare decât pentru activităţi miniere;

- consultarea personalului unităţii privind interesul acestuia pentru valorificarea activelor respective;

- consultarea comunităţii locale privind interesul pentru folosirea activelor devenite disponibile;

- selectarea spaţiilor, în vederea înfiinţării şi organizării a 17 miniparcuri industriale în incintele minelor devenite disponibile, în urma închiderii, în zonele Motru, Berbeşti, Dragoteşti, Vulcan, Lupeni, Livezeni, Anina, Borşa, Suior, Brad, Ghelesi, Filipeştii de Pădure, Bălan, Zlatna, Baia de Arieş şi Moldova Nouă, pentru care finanţarea va fi asigurată în parteneriat public-privat;

- punerea celorlalte spaţii la dispoziţia autorităţilor locale pentru înfiinţarea de întreprinderi comunitare.

3.3.Politici privind reconstrucţia şi securitatea mediului

Deşi există un cadru de reglementări care se adresează instituţiilor de resort, operatorilor minieri cu capital de stat, titulari de licenţă, totuşi acestora le lipseşte capacitatea de monitorizare şi executare a lucrărilor de refacere a mediului, în mod corespunzător.

Măsura 1: Continuarea exploatării resurselor minerale solide în condiţii de protecţie a mediului la standarde internaţionale

A fost elaborat "Manualul de management de mediu în sectorul minier", care oferă un ghid pentru abordarea problemelor de mediu în industria minieră, pe baza experienţei internaţionale.

În spiritul "Manualului de management de mediu în sectorul minier", exploatarea resurselor miniere în condiţiile de protecţie a mediului impune:

- recunoaşterea managementului de mediu ca o prioritate, elaborarea şi implementarea "sistemului de management de mediu";

- asumarea responsabilităţilor în probleme de mediu, până la cel mai înalt nivel;

- adoptarea celor mai bune metode pentru minimizarea degradării mediului;

- aplicarea analizelor de risc şi a managementului de risc în proiectarea şi realizarea exploatării;

- asigurarea fondurilor pentru îmbunătăţirea performanţelor lucrărilor în curs de desfăşurare în sectorul minier;

- eliminarea procedurilor şi a reglementărilor care acţionează ca obstacole în calea comerţului şi liberei iniţiative, având ca motivaţie măsurile de protecţie a mediului.

Măsura 2: Refacerea mediului afectat de exploatările miniere

Această măsură va avea în vedere:

- inventarierea degradărilor de mediu produse de către companiile/societăţile miniere cu capital de stat, înainte de acordarea licenţelor de exploatare, rezultat direct al activităţii miniere, cât şi a celor cu influenţă asupra zonelor învecinate, a comunităţilor, a infrastructurii şi a peisajului;

- asigurarea resurselor financiare şi stabilirea priorităţilor în eşalonarea acestora;

- definirea cadrului structural de monitorizare a acţiunilor privind înlăturarea degradărilor de mediu.

La minele care se închid, refacerea mediului va fi cuprinsă în documentaţia de închidere.

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, prin agenţiile de protecţie a mediului din judeţele respective, este răspunzător pentru monitorizarea şi aplicarea măsurilor de protecţie a mediului.

3.4.Politici privind protecţia socială a personalului afectat de restructurare

Dată fiind anvergura procesului de reformă fundamentat prin strategie, care va afecta atât personalul operatorilor minieri ale căror mine se închid, cât şi personalul operatorilor care îşi continuă activitatea, este necesar să se stabilească prin strategie o serie de politici de protecţie socială, care urmează ca, de la caz la caz, să fie aplicată pentru fiecare mină care se găseşte într-una din situaţiile prezentate anterior, cu specificarea faptului că:

- pentru minele care se reabilitează şi se restructurează, aceste măsuri vor face obiectul planului de reformă;

- pentru minele care se închid, măsurile vor face obiectul programului de protecţie socială.

Consiliile locale ale aşezărilor din zonele miniere cu sprijinul ANDIPRZM vor proceda imediat după aprobarea strategiei la elaborarea unui studiu, având ca temă evaluarea situaţiei socio-economice din fiecare regiune minieră importantă.

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, ANOFM şi operatorii minieri vor fi responsabili pentru implementarea măsurilor de protecţie socială.

Măsura 1: Promovarea dialogului individual şi colectiv pentru informarea angajaţilor cu privire la situaţia şi perspectiva unităţii

În realizarea dialogului individual şi colectiv pentru informarea angajaţilor, la data publicării prezentei, operatorii minieri vor proceda la:

- numirea unei persoane care să răspundă de planificarea, programarea, organizarea consultărilor individuale şi colective cu personalul ce urmează a părăsi locul de muncă;

- consultarea salariaţilor cu privire la "planul de reformă" propus, incluzând şi formele de privatizare considerate ca cele mai adecvate intereselor lor;

- consultarea salariaţilor privind criteriile de restructurare a personalului, aplicabile în programul de reformă, astfel încât să nu mai primeze plecarea din proprie voinţă a salariaţilor, ci restructurarea după interesul companiei/societăţii;

- notificarea prin intermediul mass-media şi afişarea în locurile publice, în cadrul comunităţilor, a anunţului privind includerea minelor, care va cuprinde:

anunţul public de închidere a minei;

planul suprafeţei minei, incluzând şi clădirile;

notificarea privind programul de restructurare a personalului;

- informarea întregului personal angajat cu privire la situaţia economică şi financiară a minei, privind:

obligaţiile pe care le are de plătit;

creditele de încasat şi creditele angajate;

veniturile programate şi realizate;

cheltuielile programate şi realizate;

cheltuielile cu personalul;

cheltuielile salariale defalcate pe structura contractului colectiv de muncă;

raportul între cheltuielile şi veniturile din producţie;

piaţa produselor realizate;

- informarea personalului cu privire la programul de reformă, cu precizări privind perspectiva unităţii şi a modificărilor de personal:

întâlniri colective la nivel de grupe, formaţii, sectoare, mine, activităţi generale, activităţi de preparare etc.

panouri informative;

editarea şi distribuirea de pliante de informare publică;

- consultarea şi informarea personalului unităţilor miniere ce urmează a se restructura sau a se închide, privind:

prevederile legale referitoare la protecţia socială a şomerilor şi la reintegrarea lor profesională;

plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local şi instruirea în modalităţi de căutare a unui loc de muncă;

sondarea opiniei salariaţilor şi informarea acestora cu privire la măsurile active de combatere a şomajului;

opţiuni privind oportunitatea privatizării unităţii şi a metodelor pe care le consideră cele mai adecvate intereselor salariaţilor;

şanse de dezvoltare a regiunii, respectiv a localităţilor în care trăiesc;

oportunităţi de lucru pentru dezvoltarea comunitară;

alternative de folosire a spaţiilor devenite disponibile din incintele minere;

distrugerile de mediu care afectează dezvoltarea altor activităţi economice şi modul de prevenire a acestora;

- cerinţele pieţei libere a forţei de muncă şi evoluţiile viitoare ale acesteia în scopul de a obişnui personalul respectiv cu noile situaţii privind raporturile de muncă.

Măsura 2: Formarea profesională a personalului angajat în industria minieră pentru mărirea şanselor acestuia pe piaţa muncii

Operatorul minier cu capital de stat are obligaţia să solicite la AJOFM ca, în baza consultărilor individuale şi colective, să organizeze diverse forme de pregătire profesională, atât pentru personalul ce urmează a fi disponibilizat, cât şi pentru cel angajat, cum ar fi:

- organizarea în colaborare cu AJOFM de cursuri de formare profesională pentru personalul disponibilizat, în cadrul unui program mai larg, care poate să ajungă până la 2 ani, urmărind:

forme de pregătire profesională în meserii cu şanse pe piaţa muncii;

pregătire pentru profesii liberale;

pregătire pentru căutarea unui loc de muncă;

pregătire antreprenorială;

acordarea de asistenţă în pregătirea planurilor de afaceri;

formarea profesională a persoanelor disponibilizate, în vârstă de până la 30 de ani în meserii cu spectru extins, atât pe piaţa muncii din ţară, cât şi din afara ţării.

Măsura 3: Asigurarea protecţiei sociale a persoanelor disponibilizate din activitatea minieră

Pentru personalul ce urmează a părăsi locul de muncă din activitatea minieră, se vor adopta măsuri de protecţie socială, având ca scop asigurarea resurselor de existenţă pe o perioadă de timp dată, care să îi permită să-şi caute altă muncă sau un nou loc de muncă şi să se adapteze noilor condiţii de existenţă.

Adoptarea unui set de astfel de măsuri este determinat de următoarele:

(i)nici un bazin minier nu poate fi oprit în actualele condiţii, într-o perioadă de timp mai scurtă de 2-3 ani;

(ii)în perioada dintre decizia de restructurare a activităţii într-un bazin minier şi oprirea totală se poate reţine în activitate un număr mai redus de personal decât personalul angajat;

(iii)durata de exploatare a unor mine este mai mică decât perioada de timp necesară unei părţi din personalul angajat pentru a atinge vârsta de pensionare.

Se vor adopta următoarele măsuri:

- acordarea de "venit lunar de completare" pentru o perioadă de 2 ani de la încetarea prestării efective a muncii într-o companie/societate minieră cu capital de stat supusă restructurării de capacitate şi/sau financiară, timp în care persoana disponibilizată va fi sprijinită să-şi reia munca într-o altă companie, respectiv într-o activitate proprie sau să se pensioneze, dacă sunt îndeplinite condiţiile;

- redistribuirea personalului între subunităţile aceleiaşi companii, în condiţiile obţinerii acordului persoanei pentru schimbarea locului de muncă, parcurgând următoarele etape:

redirijarea traseelor de transport a personalului şi/sau asigurarea condiţiilor de cazare în apropierea noului loc de muncă;

identificarea locurilor de muncă ce pot fi ocupate de femei;

preluarea de către personalul propriu a executării unor lucrări de prestaţii, care sunt efectuate în prezent de către societăţi comerciale din afara unităţilor;

identificarea locurilor de muncă posibil de ocupat prin redistribuire;

recalificarea şi instruirea persoanelor care urmează să ocupe noile posturi;

- sprijinirea persoanelor disponibilizate domiciliate în mediul rural pentru asigurarea accesului la:

inventar agricol;

teren agricol;

animale;

gospodărie sau reconstrucţia gospodăriei în localitatea de domiciliu sau alte localităţi;

instruire specifică noilor ocupaţii;

- prime pentru schimbarea locului de muncă;

- plăţi compensatorii acordate în măsura în care pentru persoana respectivă nu s-a putut aplica o altă măsură de acompaniament social.

Punerea în aplicare a acestor măsuri necesită aprobarea reglementărilor specifice pentru adaptarea industriei miniere la condiţiile de piaţă.

Măsura 4: Susţinerea unui program de lucrări comunitare, având ca scop ocuparea temporară a persoanelor disponibilizate în vederea menţinerii acestora într-o formă de activitate care să le faciliteze accesul pe piaţa forţei de muncă

Realizarea programelor de reformă necesită participarea activă şi interesată a personalului afectat, precum şi a celorlalţi factori afectaţi de proces. Strategia îşi propune să asigure:

- menţinerea într-o formă de activitate a personalului disponibilizat;

- asigurarea dotărilor edilitare ale localităţilor miniere, aşa cum sunt prevăzute în legea nr. 351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţea de localităţi.

Pentru aceasta, se va proceda la:

- identificarea de către ANDIPRZM şi ANOFM, împreună cu autorităţile locale, a lucrărilor comunitare care pot asigura locuri de muncă pentru personalul disponibilizat;

- amendarea proiectului de închidere a minelor şi atenuare a impactului social cu o componentă privind finanţarea de lucrări comunitare.

Măsura 5: Stimularea angajatorilor pentru angajarea persoanelor disponibilizate din activitatea minieră, în scopul recalificării, reinstruirii şi păstrării acestora în activitate, în vederea menţinerii abilităţilor de a-şi găsi singuri un loc de muncă

Se va proceda la:

- identificarea de către ANDIPRZM şi ANOFM a potenţialilor angajatori dispuşi să accepte preluarea de persoane disponibilizate din activitatea minieră;

- consultarea potenţialilor angajatori privind condiţiile şi nivelul primelor care ar trebui acordate acestora pentru angajarea unui număr cât mai mare de persoane disponibilizate;

- consultarea persoanelor ce urmează a fi disponibilizate cu privire la condiţiile în care sunt dispuse să se angajeze într-un loc de muncă;

- organizarea de întâlniri între minerii ce urmează a fi disponibilizaţi şi potenţialii angajatori;

- sprijinirea angajatorilor pentru asigurarea instruirii personalului respectiv;

- modificarea corespunzătoare a reglementărilor specifice în acest domeniu.

Măsura 6: Protecţia socială a persoanelor disponibilizate, cu şanse minime în găsirea unui loc de muncă, ca urmare a vârstei, a lipsei de pregătire şi a stării fizice

Numărul mare de persoane angajate cu vârsta de peste 40 de ani şi lipsa de pregătire a acestora determină ca o parte însemnată a acestora să nu se mai poată angaja, neprezentând interes pentru angajatori.

Aşa cum rezultă din analiza personalului, o mare parte dintre aceştia au contractat în anii de muncă în activitatea minieră boli specifice, care îi fac inadaptabili cerinţelor formulate de angajatori, în condiţiile pieţei forţei de muncă.

De aceea, este necesară asigurarea protecţiei sociale a persoanelor din această categorie, pentru care se va proceda la:

- identificarea persoanelor din această categorie încă înainte de închiderea minei şi/sau în perioada de acordare a "venitului de completare", după aplicarea măsurilor prevăzute anterior;

- acordarea unui ajutor reprezentând o parte din salariu pe un interval de timp de 2 ani, dacă în perioada respectivă nu a putut să fie angajat, cu condiţia prestării de activitate pentru comunitate;

- crearea cadrului instituţional, care să asigure organizarea, conducerea şi coordonarea acestor persoane, în vederea îndeplinirii obligaţiilor privind prestarea de activităţi pentru comunitate.

Măsura 7: Protecţia socială a familiilor persoanelor disponibilizate, fără şanse de angajare, în vederea prevenirii excluderii acestora şi în special a copiilor de la învăţământ şi educaţie

Se va proceda cu sprijinul SDSCM la:

- identificarea periodică a familiilor/persoanelor disponibilizate aflate în această situaţie;

- organizarea de colaborări cu instituţii specializate în acest domeniu, pentru identificarea programelor de care pot beneficia aceste persoane;

- promovarea unei scheme de dezvoltare socială, în cadrul căreia se vor asigura proiecte în acest scop.

Măsura 8: Crearea de alternative viabile pentru tânăra generaţie, care să asigure condiţii de dezvoltare a personalităţii celor ce rămân în zonă

Se va proceda la:

- identificarea programelor pentru tineret prevăzute prin reglementările actuale, în scopul aducerii acestora la cunoştinţa persoanelor interesate;

- adaptarea programelor de învăţământ liceal, cu discipline focalizate pe informare şi comunicare;

- sprijinirea copiilor din familii cu posibilităţi materiale reduse, pentru continuarea studiilor, după absolvirea celor 8 clase;

- asigurarea consultanţei pentru accelerarea programelor destinate tineretului;

- cuprinderea în programele cu finanţare internaţională şi a tineretului din zonele miniere, în scopul sprijinirii acestuia pentru integrarea într-o ocupaţie care să-l motiveze.

Autoritatea Naţională pentru Tineret este responsabilă pentru implementarea programelor de educaţie şi instruire a tinerilor care să le asigure alte alternative ocupaţionale decât activitatea minieră.

3.5.Politici privind reconstrucţia economică a regiunilor miniere afectate de restructurare

Închiderea minelor conduce, pe de o parte, la diminuarea veniturilor populaţiei din regiunea respectivă, cu consecinţe asupra economiei locale, iar pe de altă parte, la diminuarea veniturilor bugetelor locale.

Odată cu aprobarea prezentei strategii, Comisia Interministerială şi Consiliile locale din zonele Valea Jiului, Moldova Nouă, Anina-Oraviţa, Brad, Zlatna, Baia de Arieş, Baia Mare, Baia Borşa şi Bălan, cu sprijinul Consiliilor judeţene vor elabora strategiile de dezvoltare socio-economică pentru regiunile miniere identificate ca fiind cele mai afectate de restructurare.

Pentru implementarea politicilor privind reconstrucţia economică a regiunilor miniere afectate, se prevăd o serie de măsuri şi acţiuni, după cum urmează:

Ministerul Administraţiei şi Internelor este responsabil pentru asigurarea legăturii cu autorităţile locale.

Măsura 1: Transformarea localităţilor pe aria cărora au fost amplasate active ale obiectivelor miniere ce urmează a fi închise în zone favorabile dezvoltării sectorului privat

Se vor adopta următoarele măsuri:

- constituirea consorţiului comunitar - entitate a societăţii civile (include reprezentanţi ai organizaţiilor relevante de drept public sau privat din zonă - ai primăriilor, prefecturilor, direcţiilor de sănătate, din învăţământ, cultură, ai A.J.O.F.M., Agenţiei de Mediu, Sindicatelor, Patronatelor, ADR, ONG-uri cu preocupări de reconstrucţie economică şi reabilitare ecologică a zonei, donatori etc.) şi elaborarea planului de acţiune local pentru prioritizarea măsurilor prevăzute în strategie;

- identificarea localităţilor pe aria cărora sunt amplasate active ale obiectivelor miniere şi care asigură condiţiile dezvoltării sectorului privat;

- facilitarea reamenajării unei părţi din construcţiile de suprafaţă în spaţii de lucru, asigurându-se utilităţile corespunzătoare (energie electrică, apă curentă, canalizare, alimentare cu gaze, acolo unde sunt condiţii), în vederea oferirii către investitori;

- asigurarea administrării spaţiilor existente şi a unor servicii (contabilitate, telefonie, e-mail, poştă) pentru afacerile din aceste spaţii;

- elaborarea programelor de dezvoltare a afacerilor şi a celor pentru dezvoltare locală;

- asigurarea consultanţei pentru întreprinzători în probleme de întocmire a planului de afaceri, prospectării pieţei, administrării afacerilor, angajării personalului, a documentaţiilor pentru credite şi a proiectelor pentru accesarea diferitelor fonduri de dezvoltare, cum sunt MAAR, SAPARD etc.

- sprijinirea autorităţilor locale pentru întocmirea proiectelor pentru accesarea diferitelor fonduri destinate reabilitării şi modernizării infrastructurii, cum sunt: proiectul finanţat de Banca Mondială pentru dezvoltare rurală, programul de coeziune socială etc.;

- amenajarea în incintele minelor oprite în aceste zone (acolo unde condiţiile sunt propice) de parcuri industriale pentru atragerea investitorilor prin oferirea facilităţilor permise de lege în aceste condiţii;

- sprijinirea dezvoltării micilor afaceri prin extinderea accesului acestora la fondurile de microcredite destinate cu prioritate regiunilor respective, unde s-au constatat rezultate;

- sprijinirea comunităţilor locale ca independent sau în parteneriat cu statul şi/sau companiile miniere să înfiinţeze şi să organizeze societăţi comerciale, care să valorifice mai bine resursele locale prin punerea la dispoziţie a spaţiilor devenite disponibile;

- transferul fără plată spre consiliile locale (Hotărârea Guvernului nr. 632/1999) a tuturor spaţiilor, terenurilor, reţelelor de utilităţi care au aparţinut minelor, dar au avut folosinţe comune cu acestea;

- promovarea unei imagini pozitive a zonelor respective, prin:

oferirea de servicii de informaţii pentru orientarea şi consilierea persoanelor privind orice fel de subiecte legate de activitatea din zonă şi posibilităţile oferite;

publicitate pentru toate iniţiativele din cadrul programului de dezvoltare;

identificarea şi promovarea oportunităţilor pentru noi întreprinzători şi pentru societăţile comerciale existente;

promovarea regiunii în ţară.

Măsura 2: Reutilizarea spaţiilor, activelor şi a suprafeţelor de teren devenite disponibile prin închiderea minelor, în scopul dezvoltării de activităţi economice alternative în regiune

Se vor adopta următoarele măsuri:

- inventarierea spaţiilor, activelor şi a suprafeţelor de teren devenite disponibile prin închiderea minelor şi comunicarea acestora către camerele de comerţ, publicarea pe site-ul ANDIPRZM şi pe site-ul MEC, precum şi comunicarea prin mijloace de informare publică la nivel local şi central;

- punerea la dispoziţia tuturor persoanelor fizice şi juridice interesate a acestor spaţii, în condiţiile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 632/1999;

- înfiinţarea şi organizarea de parteneriate investitori privaţi-autorităţi locale, în scopul dezvoltării de activităţi economice, punându-se la dispoziţie spaţiile devenite disponibile în incintele minelor;

- îndepărtarea deşeurilor din zona activelor şi de pe suprafeţele de teren ce urmează a fi puse la dispoziţia persoanelor fizice şi juridice interesate să desfăşoare activităţi economice şi refacerea căilor de acces către acestea, în cadrul lucrărilor de închidere a minelor şi refacere a mediului;

- punerea la dispoziţie a utilităţilor de alimentare cu energie electrică, apă şi canalizare, odată cu aceste active;

- promovarea de proiecte pentru dezvoltarea de activităţi economice comunitare, având ca obiectiv oferirea de locuri de muncă şi/sau prestare de activităţi celor mai dezavantajate grupuri, prin punerea la dispoziţie de spaţii şi terenuri în incintele minelor devenite disponibile.

Măsura 3: Asigurarea unui consens local şi comunitar, care să transforme procesul de închidere a minei din localitate şi refacere a mediului într-o acţiune de reutilizare a activelor şi terenurilor, astfel încât să atragă investiţii prin implicare şi sprijin comunitar

Se vor adopta următoarele măsuri:

- promovarea unui proces de restructurare transparent în condiţiile informării comunităţilor şi a atragerii acestora în proces ca factori afectaţi/interesaţi, capabili să contribuie la reconstrucţia economică a zonei, pentru care:

operatorul minier va acţiona din proprie iniţiativă, suportând costurile aferente şi asumându-şi obligaţia de a:

asista primăriile din localităţile afectate de întreruperea activităţii miniere la înfiinţarea şi organizarea "consiliilor comunitare" şi asigurarea secretariatului acestora;

iniţia şi organiza procesul de consultare şi informare a comunităţilor prin responsabilitatea "directorului de legătură cu comunitatea" (conform Ordinului Ministrului Industriei şi Resurselor nr. 273/2001), anterior deciziei de închidere a minei, prin:

consultarea colectivă a comunităţilor, constând în:

(i)iniţierea şi organizarea de întâlniri cu membri comunităţii pe teme de interes comun generate de încetarea activităţii, respectiv, închidere a minei;

(ii)participarea activă la acţiunile desfăşurate în cadrul consorţiilor comunitare;

(iii)realizarea de sondaje şi publicarea rezultatelor acestora cu privire la piaţa muncii, aptitudinile şi meseriile ce pot fi însuşite de către personalul disponibilizat, la posibilităţile de cerere de noi locuri de muncă etc.;

(iv)implicarea entităţilor interesate în pregătirea proceselor specifice de închidere a minelor (programe sociale şi de refacere a mediului);

consultarea individuală a membrilor comunităţilor prin:

(i)informarea publicului cu privire la procesul de restructurare prin broşuri, pliante, panouri informative amplasate în instituţii şi locuri publice, întâlniri cu indivizi, grupuri şi mass-media;

(ii)organizarea de zile ale "uşilor deschise" pentru a face publice progresele înregistrate în procesul de restructurare;

- pentru a fi reprezentativ, "consorţiul comunitar" trebuie să includă în mod obligatoriu participarea reprezentanţilor entităţilor, aşa cum sunt primăriile, prefectura, direcţiile de sănătate publică, poliţia, biserica, inspectoratele de învăţământ, inspectoratele de cultură, agenţiile judeţene de ocupare şi formare profesională, autorităţile teritoriale de mediu, sindicatele, patronatele, băncile, agenţiile de dezvoltare regională, ANDIPRZM, MEC, ONG-uri cu preocupări de reconstrucţie economică şi reabilitare ecologică a regiunii, donatori, precum şi alte entităţi considerate relevante de către primari şi consilieri locali;

- sarcina prioritară a consorţiului comunitar constă în elaborarea "Planului de acţiune local", care va îngloba propunerile şi acţiunile convenite de comunitate, ca având rolul de a contribui la dezvoltarea social-economică a acesteia.

Măsura 4: Îmbunătăţirea condiţiilor de trai prin refacerea fondului locativ şi a utilităţilor

Se vor adopta următoarele acţiuni:

- iniţiative îndreptate în mod special spre disponibilizaţi şi familiile acestora, precum şi spre celelalte categorii sociale defavorizate;

- un fond de dezvoltare (Schema de Dezvoltare Socială a Comunităţilor Miniere) a comunităţii locale, pentru a-i oferi resurse cu ajutorul cărora să întreprindă acţiunile specificate şi definite local în domeniul gospodăriei locative;

- iniţiative specifice pentru îmbunătăţirea fondului de locuinţe, utilizând oamenii care locuiesc în ele pentru a întreprinde reabilitarea şi modernizarea acestora;

- implicarea ministerelor şi a altor instituţii descentralizate în îmbunătăţirea condiţiilor de asistare socială publică.

Întregul pachet de sprijin va fi pus în practică pe toată perioada de aplicare a strategiei dar se va aplica în principal acelora pentru care nu există oportunităţi de restabilire a gospodăriilor şi veniturilor în alte zone. Resursele şi consultanţa necesare vor fi accesibile în toate localităţile principale. Consultanţa pentru realizarea acţiunii va avea baza în comunităţile locale respective, acţiunile întreprinse fiind cât mai apropiate posibil de comunitatea locală.

Măsura 5: Îmbunătăţirea mediului şi a infrastructurii prin programe de lucrări publice

Se vor întreprinde următoarele acţiuni:

- identificarea, dimensionarea şi demararea programelor de ecologizare pentru toate elementele poluante;

- identificarea necesităţilor de infrastructură privind drumurile, alimentarea cu apă, canalizare, energie electrică, gaze şi telecomunicaţii;

- stabilirea nivelului de finanţare pe care Guvernul îl va asigura în perioada de implementare a strategiei şi apelarea la potenţiali donori pentru acoperirea diferenţelor de finanţare.

Măsura 6: Exploatarea resurselor locale din sectoarele agricol, forestier, piscicol şi turistic

Se vor întreprinde următoarele acţiuni:

- servicii de consultanţă - instruire pentru fermieri focalizate pe tehnologii noi în domeniul creşterii animalelor şi bioproduselor (produse naturale şi ecologice);

- sprijinirea constituirii de asociaţii pentru creşterea animalelor şi piscicultură;

- sprijin pentru întreprinzători în prelucrarea lemnului şi fructelor de pădure;

- crearea unui centru de cercetare-asistenţă în domeniul agriculturii tipice zonelor montane.

Măsura 7: Asigurarea mediului economic şi a infrastructurii care să faciliteze finanţarea proceselor şi acţiunilor de dezvoltare de noi afaceri şi reconstrucţie a infrastructurii

Se vor întreprinde următoarele acţiuni:

- investiţii în incubatoare de afaceri (un spaţiu modular prevăzut cu servicii suport integrate);

- o campanie susţinută pentru promovarea regiunii şi atragerea de noi afaceri şi investiţii;

- sprijin îndreptat spre un sector de activitate economic nou, cu accent asupra turismului şi dezvoltarea sectoarelor existente, cum sunt construcţiile şi agricultura.

Măsura 8: Promovarea unei imagini pozitive a regiunii respective pentru atragerea de investiţii şi investitori

Se vor întreprinde următoarele acţiuni:

- servicii de sprijin cu o localizare precisă pentru oferirea de informaţii, orientarea şi consilierea persoanelor privind orice fel de subiecte, de la îmbunătăţirea locuinţelor, la dezvoltarea calificărilor profesionale;

- sprijin pentru afaceri, specific locului respectiv şi livrat la locul respectiv şi servicii de consiliere;

- publicitate pentru toate iniţiativele din cadrul strategiei şi informarea rezidenţilor asupra oportunităţilor care le stau la dispoziţie;

- identificarea şi promovarea oportunităţilor pentru noii întreprinzători şi societăţile comerciale existente;

- promovarea regiunilor respective în ţară şi pe plan internaţional.

Măsura 9: Relansarea activităţii unităţilor miniere viabile şi deblocarea activităţii economice a regiunii respective

Se vor întreprinde următoarele acţiuni:

- iniţiative strategice care trebuie aplicate în mod continuu:

identificarea de noi măsuri de reducere a costurilor;

măsuri de obţinere a unui preţ cât mai apropiat de preţul de cotaţie de la bursa metalelor;

stabilirea unui mecanism de control intern şi extern al performanţelor financiare şi tehnice ale minelor şi ale companiei, în general;

anularea datoriilor de lungă durată către bugetul de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale.

- iniţiative strategice pentru primul an de implementare;

- închiderea minelor celor mai neperformante, care consumă resurse ce ar putea îmbunătăţi performanţa celorlalte mine;

- efectuarea unui audit tehnic şi economic pentru identificarea necesarului de investiţii pentru modernizarea, reabilitarea şi retehnologizarea minelor rămase în exploatare, în scopul atragerii investitorilor privaţi sau a privatizării în parteneriat capital de stat-capital privat;

- dublarea în următorii 3 ani a productivităţii muncii la minele rămase în exploatare, în vederea creşteri interesului pentru privatizarea acestora;

Măsurile şi acţiunile pentru implementarea strategiei au fost structurate pe următoarele etape:

- acţiuni imediate pentru anul 2004;

- acţiuni pe termen mediu pentru perioada 2004-2006;

- acţiuni pe termen lung în perspectiva anului 2010, pentru dezvoltare durabilă.

3.6.Măsuri şi acţiuni imediate

Pornind de la obiectivele strategice şi luând în considerare ritmul relativ lent de reformă al industriei miniere determinat de întârzierea înregistrată în realizarea în regiunile miniere a unui mediu de afaceri, care să stimuleze investiţiile private, acţiunile imediate se vor concentra asupra mobilizării susţinute a resurselor financiare puse la dispoziţie de bugetul de stat, bugetele locale, fondurile speciale şi de la instituţiile financiare specializate.

Principalele acţiuni propuse pentru anul 2004 sunt prezentate în programul de implementare a Strategiei industriei miniere în perioada 2004-2010 din anexa nr. 1.*)

3.7.Măsuri şi acţiuni pe termen mediu 2005-2006

În principal, acestea vizează continuarea procesului de restructurare a capacităţilor de producţie şi financiară, astfel încât să permită desfăşurarea activităţii companiilor/societăţilor miniere în condiţiile economiei de piaţă funcţionale, în limita resurselor destinate sectorului, aşa cum sunt prevăzute în buget şi să asigure protecţia socială a persoanelor ce urmează să fie disponibilizate din activitatea minieră.

Măsurile şi acţiunile pe termen mediu 2005-2006 sunt prezentate în anexa nr. 2.*)

*) Anexele nr. 1 şi 2 la Strategia Industriei miniere pentru perioada 2004-2010 se comunică instituţiilor interesate de către Ministerul Economiei şi Comerţului.

3.8.Acţiuni în perspectiva anului 2010

Regiunile afectate de restructurarea sectorului vor rămâne, o perioadă de timp, dependente într-un grad ridicat de activitatea minieră, atât prin nivelul de ocupare a forţei de muncă direct şi indirect, cât şi prin resursele care urmează să fie atrase de această activitate.

De aceea, strategia vizează cu prioritate continuarea procesului de restructurare a activităţii miniere pentru reducerea efortului bugetar şi atragerea de capital privat, în scopul preluării unei părţi cât mai mari din forţa de muncă disponibilizată din activitatea minieră.

Acţiunile prioritare prevăzute în acest scop sunt:

- restructurarea şi transformarea mineritului din zonele respective într-un sector economic modern şi viabil;

- ecologizarea zonelor afectate de activitatea minieră, în corelare cu programul de sistematizare a teritoriului, în vederea identificării şi valorificării, în interesul dezvoltării economice a zonei, de noi oportunităţi;

- realizarea culoarelor rutiere europene care traversează zonele respective;

- dezvoltarea turismului ca alternativă la activitatea minieră tradiţională, acolo unde condiţiile sunt favorabile unui astfel de tip de dezvoltare;

- formarea profesională a tineretului, în concordanţă cu cerinţele pieţei forţei de muncă determinată de nevoile de calificare ale afacerilor ce se vor dezvolta în zonă;

- promovarea dezvoltării tehnologice, a transferului de tehnologii, ca alternativă la activitatea minieră;

- combaterea şomajului cronic prin acţiuni de ocupare în activităţi comunitare a acelei părţi a populaţiei exclusă de la angajare de către noii investitori din motive de vârstă, sex, abilităţi profesionale, nivel de instruire etc.

- ocuparea prin transferul şi punerea la dispoziţia familiilor cu venituri mici sau fără venit a unor terenuri în localităţile din judeţul Hunedoara şi judeţele limitrofe;

- acordarea de asistenţă socială pentru prevenirea marginalizării sociale.

4.Concluzii

4.1.Efecte scontate

Urmare a implementării strategiei, se scontează, în principal, următoarele efecte:

- punerea industriei miniere pe baze comerciale;

- eliminarea subvenţiilor şi transferurilor sociale pentru sectorul de extracţie a minereurilor şi al lignitului, începând cu anul 2007, în condiţiile realizării unor producţii de substanţe minerale utile rezultate ca urmare a aplicării politicilor definite în Strategie, aşa cum sunt prezentate în anexele nr. 4 şi 5*);

- controlul subvenţionării activităţii de exploatare a huilei, în condiţiile directivei 1407/2002 a Comisiei Europene;

- concentrarea alocaţiilor de capital de la bugetul de stat la unităţile cu cele mai bune performanţe în sectorul de minereuri pentru modernizarea şi retehnologizarea acestora în vederea creşterii atractivităţii pentru privatizare;

- privatizarea carierelor de lignit în formă organizatorică de societăţi comerciale sau în companii integrate cu termocentralele;

- oprirea activităţii şi închiderea minelor neprofitabile, în conformitate cu programele elaborate de fiecare companie/societate minieră;

- asigurarea protecţiei sociale pentru circa 48.000 de persoane, reprezentând salariaţii disponibilizaţi în perioada 2002-2003, precum şi pe cei care urmează a se disponibiliza în perioada 2004-2010:

15.000 vor primi "venituri de completare";

9.000 se vor pensiona;

21.000 se vor angaja în locuri de muncă nou create;

15.000 vor rămâne şomeri cronici şi vor primi salarii compensatorii, neputând face faţă pe piaţa forţei de muncă;

3.000 îşi vor dezvolta afaceri proprii;

- promovarea unui proces de închidere a minelor transparent, în condiţii de informare a comunităţilor locale şi atragerii acestora în proces;

- crearea pe termen mediu a circa 31.500 locuri de muncă, din care 17.000 pe termen limitat (2-3 ani), reprezentând ocupaţii specifice executării de lucrări de infrastructură;

- dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv pentru investitorii locali şi străini;

- dezvoltarea unui sector privat în zonele miniere, capabil să absoarbă personalul ce va părăsi activitatea minieră în perspectiva următorilor 5 ani;

- realizarea unui mediu atractiv extinderii activităţilor turistice, acolo unde zona se pretează;

- adaptarea sistemului educaţional la noile cerinţe ale agenţilor economici şi activităţilor ce se dezvoltă în regiune;

- asigurarea unei asistenţe sociale active adresate grupurilor celor mai defavorizate reprezentate de copii lipsiţi de mijloace de subzistenţă, bătrâni cu venituri reduse, persoane cu vârste şi profesii neatractive pentru noile activităţi ce se dezvoltă, precum şi persoane cu handicap.

*) Anexele nr. 4 şi 5 la Strategia Industriei miniere pentru perioada 2004-2010 se comunică Instituţiilor interesate de către Ministerul Economiei şi Comerţului.

4.2.Resursele financiare pentru realizarea obiectivelor strategiei

Realizarea obiectivelor strategiei necesită asigurarea resurselor financiare corespunzătoare acţiunilor propuse.

Resursele financiare necesare pentru implementarea strategiei pe categorii de destinaţii au fost calculate pe baza studiilor elaborate cu sprijinul BIRD.

În funcţie de etapele parcurse în implementare, a măsurilor şi acţiunilor prevăzute în strategie, se produce o schimbare a raportului în asigurarea cu resurse între sectorul bugetar şi sectorul privat, în sensul creşterii ponderii acestuia din urmă.

Dată fiind prioritatea imediată de a soluţiona problema stringentă a creării de locuri de muncă, în condiţiile întârzierii înregistrate în crearea mediului de afaceri favorabil dezvoltării economiei alternative, este necesar pentru început un aport substanţial de fonduri din partea bugetului de stat şi a finanţărilor angajate în numele statului.

Estimarea resurselor financiare pentru perioada 2004-2010, necesare implementării strategiei, însumează 2.212 milioane dolari SUA, din care pentru perioada 2004-2006 sunt necesare 1.200 milioane dolari SUA.

Cheltuielile anuale pentru fiecare din măsurile de atenuare a impactului social produs de restructurare şi de reconstrucţie regională, precum şi alocarea acestora comunităţilor celor mai afectate, în baza planurilor elaborate anual, revin în responsabilitatea Comisiei Interministeriale şi a instituţiilor ce fac parte din aceasta.

În anexa nr. 3 se prezintă destinaţia acestora, precum şi sursele din care vor fi asigurate.

Asigurarea resurselor financiare pentru implementarea strategiei la un nivel cât mai apropiat de necesar pentru perioada 2004-2006 este sarcina principală a instituţiilor publice implicate reprezentate în Comisia Interministerială.

Guvernul va face demersuri pe lângă instituţiile financiare internaţionale, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, pentru atragerea de fonduri în vederea finanţării "Proiectului de adaptare a industriei miniere la condiţiile economiei de piaţă", dată fiind anvergura acestuia, implicaţiile pe care le produce economiei româneşti şi imaginea pe care o generează în procesul de integrare în Uniunea Europeană.

4.3.Cadrul instituţional

Pentru implementarea strategiei se va asigura o coordonare instituţională unitară, care să implice interacţiunea instituţiilor publice, răspunzătoare fiecare numai pentru partea care îi revine, în vederea realizării ansamblului şi pentru o mai bună coordonare cu organizaţiile sindicale.

Cadrul instituţional pentru implementarea strategiei va fi asigurat, după cum urmează:

- responsabilitatea generală pentru pregătirea şi monitorizarea programului de implementare a strategiei revine Ministerului Economiei şi Comerţului, care prin Comisia Interministerială va lucra cu ministerele şi agenţiile specializate implicate.

- Comisia interministerială constituită din reprezentanţii principalelor ministere (Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Autoritatea Naţională pentru Turism, Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea şi Implementarea Programelor de Reconstrucţie a Zonelor Miniere, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Agenţia Regională de Dezvoltare, Agenţia Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie şi prefecturi);

- Direcţia Generală Resurse Minerale prin Unitatea de management, responsabilă cu implementarea strategiei;

- grupul de experţi angajaţi pe o perioadă limitată pentru a îndeplini sarcini specifice;

- secretariatul Comisiei interministeriale asigurat de Ministerul Economiei şi Comerţului;

- Colectivele zonale ale ANDIPRZM în colaborare cu Consiliile locale (comunităţi locale) ale aşezărilor din zonele miniere asistate.

4.4.Instrumente pentru realizarea strategiei

Realizarea strategiei necesită adoptarea unor instrumente ferme care să asigure echilibrul şi echidistanţa între diverse cercuri de interese ce pot apare în zone de mari transformări economice.

Pentru implementarea strategiei este necesară promovarea următoarelor instrumente:

- instituirea unui sistem de stabilire a preţurilor pentru produsele miniere subvenţionate;

- instituirea unui sistem de preţuri pentru serviciile de utilităţi publice (apă, canal, gaze etc.) destinate populaţiei din zonă;

- aprobarea procedurilor pentru privatizarea operatorului minier în formă de parteneriat capital de stat-capital privat şi prin participarea salariaţilor;

- desprinderea de activităţi de prestări servicii din companiile miniere şi organizarea acestora ca societăţi comerciale având ca acţionari compania;

- privatizarea societăţilor comerciale desprinse din companiile miniere prin atragerea de resurse pentru dezvoltarea, diversificarea şi modernizarea acestora;

- crearea în zonă a unui:

sistem de creditare a micilor întreprinzători;

sistem de sprijinire prin granturi a înfiinţării de noi afaceri în cadrul SDSCM;

sistem de informare a publicului şi consultanţă pentru afaceri;

sistem de finanţare de lucrări publice pentru comunitate, care să creeze locuri de muncă temporare şi servicii care să asigure sustenabilitatea comunităţii ulterior închiderii minelor.

Problemele generate de susţinerea industriei miniere, în condiţiile solicitării unor însemnate resurse bugetare, creează dificultăţi Guvernului în relaţiile cu instituţiile financiare internaţionale şi în procesul de integrare în U.E.

De aceea Ministerului Economiei şi Comerţului îi revine responsabilitatea implementării reformei în sectorul minier în scopul atingerii rentabilităţii financiare a unităţilor de exploatare.

Problemele sociale din regiunile afectate de restructurare sunt consecinţa specificităţii activităţilor economice care au fost desfăşurate de-a lungul timpului în zonă, caracterului eterogen al populaţiei, resurselor limitate care să asigure alte dezvoltări economice decât cele existente şi adaptării lente la schimbare.

Este evident că nici un bazin minier nu poate fi oprit în condiţiile actuale într-o perioadă scurtă de timp, de aceea a apărut necesitatea unei strategii pe termen mediu şi lung, care să trateze industria minieră în corelaţie cu factori de natură socială şi de mediu, puternic afectaţi de către aceasta.

Strategia este rezultatul consultării şi participării tuturor factorilor interesaţi din zonă şi din afara acesteia, aşa cum sunt grupurile cele mai defavorizate, comunităţile locale, companii naţionale, autorităţi regionale, ONG-uri precum şi instituţii guvernamentale, ca şi a expertizei unor grupuri de specialişti atraşi cu sprijinul Băncii Mondiale şi al Ministerului Economiei şi Comerţului.

Strategia asigură prin acţiunile propuse accelerarea dezvoltării sectorului privat, singurul care este capabil să asigure pe termen mediu şi lung dezvoltarea unei industrii miniere performante şi eficiente şi absorbţia persoanelor fără loc de muncă, a tinerilor absolvenţi precum şi a persoanelor ce urmează a părăsi sectorul minier.

Strategia asigură condiţiile ca, în realizarea obiectivelor pe termen mediu şi lung, să finanţeze din resurse bugetare măsuri şi acţiuni de modernizare şi reabilitare a celor mai performante mine în vederea oferirii acestora spre privatizare, precum şi lucrări de infrastructură în scopul îndeplinirii obiectivului strategic de primă urgenţă - crearea de noi locuri de muncă şi dezvoltarea unui mediu favorabil sectorului privat.

Dezvoltarea în timp a unui mediu atractiv de afaceri şi a unei infrastructuri adecvate va conduce la schimbarea raportului între fondurile de investiţii din surse bugetare şi din cele private în favoarea acestora din urmă.

Restructurarea capacităţilor de producţie şi restructurarea financiară a companiilor/societăţilor miniere constituie unul din obiectivele specifice asumate de către Guvern în abordarea economiei în această perioadă.

Strategia are în vedere, pe termen mediu, ca pentru continuarea reformei industriei miniere în condiţiile diminuării efortului bugetar al statului, urgentarea elaborării unui nou proiect finanţat de Banca Mondială sau extinderea celui existent, care să asigure viabilitatea şi modernizarea minelor din perimetrele rentabile, închiderea minelor neeconomice şi asigurarea măsurilor de protecţie socială care să permită transferul personalului din activitatea minieră spre alte activităţi, proiect pentru finanţarea căruia se va solicita sprijinul organismelor finanţatoare internaţionale.

Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu sprijinul experţilor Băncii Mondiale vor analiza cu ocazia pregătirii noului proiect pentru sectorul minier, rolul, locul şi modul de organizare al ANDIPRZM în concordanţă cu obiectivele, măsurile şi acţiunile programului de implementare a Strategiei industriei miniere şi vor face propunerile corespunzătoare în acest sens.

Strategia are în centrul atenţiei locuitorii regiunilor miniere, pe care îi implică direct în implementarea acţiunilor şi măsurilor prevăzute, alături de autorităţile locale şi centrale care trebuie să asigure cadrul organizatoric şi de reglementări precum şi instrumentele necesare îndeplinirii obiectivelor.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 411 din data de 7 mai 2004